O cunosc demult. Ne enerva des, cand mergeam, vara, pe la terasele din centrul vechi, incercand sa ne vanda niste boji pompos denumiti "flori". Nu parea sa-i pese ca, de multe ori, la masa nu se afla nicio fiinta delicata, care sa se poata bucura de o planta care nu se fumeaza. Ii spuneam "androgin", pentru ca niciun indiciu nu-i trada sexul. A fost nevoie de cativa ani buni sa ne dam seama ca nu e baiat. Chiar si asa, cu greu poate fi incadrata la genul feminin. Vocea dogita si maiestria nativa de a arunca flegme o recomanda, mai degraba, drept o demna reprezentanta a regnului animal. Am revazut-o (si) ieri, intr-o statie de tramvai din Pantelimon. Intr-o mana tinea o punga in care ducea cativa trandafiri, cu al doilea membru arunca bulgari de zapada in masinile din trafic. A reusit, cu o lovitura bine tintita, sa produca un mic ambuteiaj si un iures de claxoane si injuraturi. O doamna "imblanita" din cap pana in picioare a iesit pe jumatate de pe bancheta din spate a autoturismului lovit si a dojenit-o usor, parinteste: "Futu-ti mortii ma-tii de muista!". Raspunsul a fost la fel de elegant: "Sugi p..a, fa, da-te-n sl..oz de aici!". Dupa 30 de secunde, circul s-a incheiat, cucoana s-a retras in masina, florareasa a urcat in tramvai cu un ranjet de satisfactie pe fata. A "rugat-o" cu glasu-i melodios de bivolita pe o domnisoara sa-i ofere locul pe scaun, l-a obtinut si a ascultat linistita muzica la casti pana la capatul liniei. A coborat si a inceput sa strige in urma catorva pitipoance care-i picasera repede in vizor. Sunt tare curios ce vanzare face Andro intr-o astfel de zi de lucru si, mai ales, cine-i sunt clientii…