In ultimii ani am avut ocazia sa calatoresc, sa interactionez cu diverse culturi, rase si religii dar si mai ales, m-am inconjurat de o comunitate de "pestriti" aici acasa. Acesti foreigneri pe Dambovita, veniti parca de pe roza vanturilor ca sa traiasca si sa petreaca in cluburile din Bucuresti, au o mare calitate: zambesc intodeauna. Este ceva ce noi nu stim sa facem, cred ca vine din educatie, oricum vad ca e o mare diferenta de abordare in tot ceea ce inseamna life enjoyment. Traim sub o iluzorie autosuficienta cum ca noi suntem mai destepti, mai buni in ale politicii si business-ului ba chiar uneori ne credem si mai "copti" la minte ca altii de afara si in final ca noi tratam viata intr-un mod mai serios sau responsabil. As vrea insa sa va descriu un fapt relativ neinsemnat dar elocvent. Am fost invitat la un Glugwein Party ( adica un vin fiert si ceva sosuri cu ustoroi pe paine) traditie in tarile germanice de Mos Nicolae. Printre oamnei din Europa, America de Sud, Asia si Orientul Mijlociu, se gaseau si cativa romani care, curios, in primul rand se autoproclamau nemti sau elvetieni dupa caz, desi vorbeau perfect limba si se mai numeau si Constantinescu sau Paunescu. Acesti pui de daci plecasera de ceva ani cu familiile pe afara sa traisca sau sa studieze pe la scoli inalte si acum veneu in Romania sa faca un master sau un intership ca vorba aia e aproape moka. Dupa ce si-au etalat toate cunostintele de limba germana sau engleza, ba mai apoi sa-i corecteze si pe amaratii de straini care vorbeau romaneste, acesti cetateni de onoare ai tarii noastre, au inceput sa se dea in stamba pe teme gen coruptie sau moralitate, etica sau profesionalism in viata de zi cu zi. Ni se facuse tuturor greata, uitandu-ne parca la un film prost cu sonorul dat la maxim.