Azi am intrat in randul lumii. Sunt acolo, unde, mai nou, e toata suflarea: pe net. Cu tot bagajul la moda: blog si conturi pe (in ordinea aparitiei) linkedin, twitter si facebook. Mi-a luat ceva timp. O vreme am vrut sa fac un soi de miscare de rezistenta si sa nu ma inrolez in retelele astea de socializare. Sincer sa fiu, nici acum nu sunt incantat, dar incerc sa ma adaptez. Ma simt destul de depasit si nici nu prea am rabdare sa mesteresc zilnic la fiecare dintre ele. Noroc (sau ghinion) ca am timp… Trebuie insa sa recunosc ca retelele astea au adus si o parte buna: am descoperit pe acolo niste oameni cu care pierdusem contactul. Am tot citit pe diverse site-uri povete despre social media si networking de la oameni trecuti bine de prima tinerete si asta m-a ambitionat sa fiu si eu acolo, in primul rand al comunicarii pe net. E ciudat totusi ca la cei abea 30 de ani ai mei sa ma simt depasit de niste lucruri pe care altii la 60 de toamne le jongleaza cu mare usurinta si fac bani din ele.